A tăia latura religioasă din istoria literaturii româneşti înseamnă a renunţa la cunoaşterea trăsăturii celei mai mari caracteristice din cultura noastră veche şi la una din feţele ei de glorie.
(Nicolae Cartojan - "Istoria literaturii române vechi")
De ce un simpozion interdisciplinar, care vizează vârstele literaturii religioase?
În primul rând, pentru că dintre toate abordările interdisciplinare, rămâne ca poate cea mai justificată relaţia religie - literatură - educaţie artistică, întrucât se poate afirma cu certitudine că religiosul, prin valorile şi atitudinile implicate, domină imaginarul literar-artistic, nu numai pe cel al sferei educaţionale, dar şi pe cel al vieţii cotidiene tipic româneşti. Această relaţie se verifică cel mai bine în mediul şcolar prin literatura cu tematică religioasă (vezi textele considerate ca aparţinând literaturii române vechi sau textele poetice moderne ce promovează structura psalmistă, ca tipuri de scriituri parţial opuse), prin educaţia plastică - pictura, ca posibile rezultante fiind icoanele pictate pe sticlă, prin educaţia muzicală - piese muzicale clasice sau colindele ce promovează o imagine a religiosului în această arie şi se regăsesc în egală măsură în sfera educaţiei.
În al doilea rând, este de menţionat un eveniment semnificativ: 1508 - apariţia primei cărţi tipărite pe teritoriul ţării noastre – Liturghierul lui Macarie. Dincolo de semnificaţiile şi de implicaţiile duhovniceşti ale acestei prime tipărituri, ea marchează şi începuturile literaturii române, care se dovedeşte a fi una dintre cele mai bogate în creaţii de inspiraţie religioasă până la acest moment, nu numai sub aspect tematic, aşadar, dar şi valoric - un motiv în plus pentru a i se acorda atenţie într-un astfel de context.
Nu în ultimul rând, se poate observa că, deşi am trecut recent peste pragul de 20 de ani de la îndepărtarea regimului comunist, societatea românească mai resimte încă rigorile şi apăsările acestuia în ceea ce priveşte mentalitatea cu privire la educaţia religioasă. Se impune ca util în acest sens, explorarea valorilor şi atitudinilor religioase pe care scriitorii români (dar nu numai), artiştii plastici sau muzicienii le-au abordat în opera lor, precum şi maniera în care au realizat acest lucru, valorificându-se experienţa didactică în creionarea unor noi abordări, cu atât mai mult cu cât societatea contemporană apare ca fiind tot mai puţin dispusă spre o înţelegere a acestor valori, ci mai mult spre o ignorare a lor.
